SEZATORI IN TARA SILVANIEI – un proiect itinerant, contemporan

În unele părți din Țara Silvaniei (Sălaj) la șezătoare i se mai spune și habă. Noi nu reiterăm obiceiul ăsta vechi, ci încercăm să îl aducem în prezent, cu numele generic de șezătoare contemporană. „Șezători în Țara Silvaniei” este un proiect care își propune să încerce să răspundă unor nevoi actuale ale oamenilor nealcoși din partea locului. Este un concept de eveniment care răspunde nevoii de comunitate, de socializare, de petrecere în companie plăcută a unui timp de calitate, de redescoperire a poveștilor și valorilor etnografice și gastronomice vechi. Șezătorile noastre sunt un pretext pentru a ne mai aduna împreună, de a descoperi locuri și oameni faini, de a crea zestre contemporană! Șezătorile noastre nu sunt o reiterare a habelor de altă dată – sunt câțiva oameni în Sălaj care o fac exemplar. Șezătorile noastre sunt prilej de bucurie – care bucurie și la voi să fie, de la tinerețe până la bătrânețe. La anul și la mulți ani! 🙂

Și aici, ca peste tot în România, ai posibilitatea să te întâlnești cu memoria unui obicei vechi, cu forme noi de creativitate urbană și de preluare a unor simboluri intrate în mentalul colectiv. Totul cu intenția nobilă de a păstra tradiția vie, de a o lăsa să evolueze, de a o prezenta unei generații care nu mai are prea ușor tangențe cu ea și cu încercări de a o duce mai departe, fără pretenția de absolut științific, dar cu responsabilitate, drag și asumare.  Șezători în Țara Silvaniei este un proiect itinerant, care își propune să poposească, din timp în timp, în diverse locuri speciale din Sălaj, unde  lumea să se adune și să își odihnească sufletul cosând, povestind, descoperind locuri și produse locale, inovând, jucând sau mâncând bucate făcute în casă, după rețete vechi și cu ingrediente de-ale locului, luând parte la proiecții de film sau expoziții inedite. Un eveniment realizat în format contemporan de Colțul Românesc ( Fundația pentru Educație și Dezvoltare Locală AGAPIS) și cu intenția de a completa colecția-kit Suvenir de Sălaj cu noi produse locale.

Conceptul evenimentului cuprinde un dress code care presupune purtarea a minim unui element vestimentar autentic (ne provoacă să scoatem zestrea din lăzi sau dulapuri vechi, să ne mândrim cu ea și să o lăsăm să fie admirată). O altă componentă importantă a proiectului este redescoperirea bucătăriei autentice din partea locului – participanții aduc la șezătoare bucate făcute în casă, după rețete vechi și cu ingrediente locale. Și nu în ultimul rând este componenta creativă și filantropică: în cadrul fiecărei șezători se lucrează la piese de zestre contemporană care să întregească proiectul Suvenir de Sălaj cu produse locale și generează sume pentru câteva burse de studii.

„Tradiția (lat. traditionem, acc. traditio = a inmâna, a da mai departe) înseamnă transmiterea continuă a unui conținut cultural de-a lungul istoriei de la un eveniment generator sau un trecut imemorabil. Aceast patrimoniului intangibil poate fi vectorul identității unei comunități umane. În sensul său absolut, tradiția este o memorie și o idee, într-un cuvânt o conștiință colectivă; o amintire a ceea ce a fost, alături de datoria de a transmite mai departe, a adapta și a îmbogății.”

 

 

În 24 iunie am pus și Zalăul pe harta internațională a evenimentelor generate de sărbătoarea fenomen „Ziua Universală a Iei”- prima sărbătoare românească generată de societatea civilă din România, la inițiativa comunității „La Blouse Roumaine”. Fundația Agapis a îmbrăcat de sărbătoare a patra ediție a proiectului itinerant „Șezători în Țara Silvaniei” și a propus un eveniment urban special, în cadrul căruia am celebrat cu toții ia/chimeșa/spăcelul tradițional și contemporan, într-un mod inedit. O șezătoare atipică, cu o expoziție de fotografie și cămăși, o pledoarie pentru ie, muzică și proiecția unuia dintre cele mai iubite filme românești: Pădureanca. Invitat special chiar protagonista celebrei producții, cunoscuta actriță Manuela Hărăbor, în carne, oase și îmbrăcată cu o cămașă autentică de Pădureni din colecția Muzeului de Pânze și Povești.

Evenimentul a avut loc în Amfiteatrul din Parcul Central Municipal Zalău, care a deschis porțile pentru „Poveștile Iei – o inedită expoziție de fotografie, cămăși și povești” realizată în parteneriat cu Centrul de Cultură și Artă al Județului Sălaj. Expoziție cu fotografii semnate de  Mirel Matyas, al cărui curator a fost grupul de lucru Mândra Chic din Sălaj, alături de etnograful Camelia Burghele. Orchestra Ansamblului Artistic Profesionist Porolissum, al Casei Municipale de Cultură Zalău a primit aplauze la scenă deschisă cu un moment special de prelucrări din folclorul sălăjean. Directorul Muzeului Județean de Istorie și Artă Zalău, Corina Bejinariu, a susținut o scurtă pledoarie pentru ie, iar primarul Zalăului, Ionel Ciunt, îmbrăcat în cămașă de sărbătoare, a invitat-o în fața publicului pe frumoasa actriță Manuela Hărăbor, care a povestit despre costumele autentice până la ultimul ițar și o mulțime de alte detalii de culise ale filmului Pădureanca (și înaintea proiecției și la finalul filmului, zeci de oameni rămânând în șezătoarea cu povești până după miezul nopții) Proiecție filmului „Pădureanca” a fost realizată în parteneriat cu Municipiul Zalău – Centrul Național de Informare, Promovare Turistică Zalău și ADI Sălaj Plus.

Există un pericol în care suntem sincroni cu Occidentul: pierderea identității, uitarea rădăcinilor noastre profunde… În fața unei lumi amenințate de descompunere, forțate să renege reperele fundamentale ale existenței sale, artistul, omul de cultură în genere, trebuie să participe la sensul sacrificiului ce a mântuit lumea. El trebuie «să salveze» Horia Bernea

———-

Pădureanca este unul dintre cele mai iubite filme românești, care a împlinit 30 de ani de la lansare. Filmul a fost realizat în anul 1986, poartă semnătura regizorului Nicolae Mărgineanu și este inspirat din nuvela omonimă a scriitorului Ioan Slavici. O poveste de dragoste neîmplinită, care scoate în evidenţă mentalităţi şi atitudini specifice universului rural din Transilvania sfârşitului de secol XIX, care mai face parte încă din Imperiul Austro-Ungar. Din distribuție fac parte: Manuela Hărăbor, Victor Rebenciuc, Adrian Pintea,Şerban Ionescu şi Dorel Vişan.

Ziua Universală a Iei este un eveniment internațional de celebrare a iei tradiționale românești, oriunde s-ar afla pe planetă. Această zi este o inițiativă fără precedent, care a luat naștere pe rețeaua de socializare Facebook, unind iubitorii României din toate colțurile lumii. Inițiată în ianuarie 2013 și coordonată de comunitatea online La Blouse Roumaine, Ziua Universală a Iei s-a sărbătorit pentru prima dată pe 24 iunie 2013, de Sânziene. În acești patru ani, Ziua Iei a devenit un adevărat eveniment global, fiind sărbătorită pe șase continente, în 55 de țări, 130 localități, peste 200 de evenimente, și a contribuit decisiv la repoziționarea iei și culturii tradiționale românești după 27 de ani de la căderea comunismului.

Fundația Agapis este una dintre cele mai vechi organizații nonguvernamentale din Sălaj, care desfășoară, cu succes, nenumărate proiecte de educație și dezvoltare locală și națională.

 

—————————————

 

Ediția a III-a am făcut-o la Grăina Botanică Vasile Frati din Jibou! Pentru că la ediția anterioară, de la Bădăcin, ne-am apucat de făcut batiste cusute cu flori, următoarea șezătoare am dedicat-o, cum era și firesc, florei din Transilvania. Am (re)descoperit, alături de directorul uneia dintre cele mai frumoase grădini botanice din România, Cosmin Sicora, faptul că pajiștile/fânețele de pe la noi sunt cele mai bogate în biodiversitate din lume. Mai bogate chiar decât savanele africane. Și am stabilit care ar fi florile cu care am putea începe să lucrăm în cusăturile noastre: laleaua pestriță, cocoșelul, o specie rară de orhidee, narcisele, câteva specii înrudite cu florile de in și cu cele de iris… Nu am uitat nici de florile de măr – cercetătorii au aici un minunat proiect de salvare a soiurilor vechi de mere românești. Prezentarea florilor rare care cresc pe la noi și pe care specialiștii din alte zone ale lumii le mai pot vedea doar în albume, a fost dublată de intervenția etnografului Camelia Burghele, de la Muzeul Județean de Istorie și Artă Zalău, care a adăugat pe lista noastră plantele din grădinițele cu flori pe care le cultivau cu atâta dragoste femeile pentru a le avea la îndemână de sărbători. Camelia Burghele a vorbit și depre florile din etnografia locului. Despre rujele sălbatice, bujori, frunza de trifoi sau pana vinului, mutate din grădină direct în portul popular!
Am vorbit despre diverse tehnici de cusut, am împărtășit secrete, am învățat să roizălim florile pe batiste, ca la Bădăcin, dar am făcut și schimburi de rețete. O componentă importantă a proiectului „Șezători în Țara Silvaniei” este gastronomia. De fiecare dată încropim un mic bufet cu bunătăți gătite în casă, după rețete locale, de participantele la șezătoare! De data aceasta, alături de plăcintele de la Bădacin, cocorăzile doamnei Hodiș, mălaiul dulce al Danei din Năpradea, ghemele fetelor de la Centrul Națioal de Informare Turistică din Zalău, vedete au fost cele peste 500 de sarmale făcute de Bogdan în Cristolțel, împreună cu ajutoarele lui. Sarmale în  foi de varză dulce cu mix de orez, carne de vânat, porc și curcan!

——————————————–

La Bădăcin am fost  găzduiți în livada de cireși a familiei Vălcăuan. Socăcițele din sat au pregătit 670 de sarmale, 10 pâini de casă, cozonaci cu silvoiță și nucă, 200 din celebrele lor plăcinte, pentru care sunt renumite în întreaga lume, meșterițele în ale acului au făcut demonstrații de măiestrie, iar femeile din sat au povestit despre habele de altă dată, de la Bădăcin. Am degustat pălincă de prune, de cireșe, de gutui, de mere, de pere ori de struguri și vin de-al locului, am vizitat sub ghidajul preotului Borz casa lui  Iuliu Maniu (aflată într-un amplu proiect național de restaurare) și micul muzeu provizoriu dedicat acestuia. Am urcat la prima biserică cu ziduri din piatră și turlă de lemn din Sălaj și apoi am ieșit și la danț. Elementul central al poveștilor din șezătoare a fost batista! Am găsit câteva mai vechi, printre care una de la 1948 și vom începe o serie de șezători de lucru, în cadrul cărora vom scoate un produs nou în colecția noastră de suveniruri locale: batista suvenir de dragoste, adaptată la vestimentația contemporană.

Dacă vroiam să dăm un premiu pentru cel mai fain gătit invitat de la șezătoarea noastră, nu am fi știut pe cine să alegem: bădăcinenele erau toate cu spăcele din cele vechi, autentice, gazda avea un costum ireproșabil din Bihor, cu niște poale formidabile, fetele din grupul Mândra Chic Sălaj aveau ii cusute de ele după toate canoanele, la fel și doamnele din Jibou, Ligia de la Iaz era cea mai mândră țărăncuță de pe acolo, doamna Cociș avea o ie cu alb și negru, batic și paftale, primarul din Șimleu și-a luat o cămașă cusută de mână… Ar fi fost tare greu! Câteva fete aveau pieptare autentice de piele, din diverse părți ale României, frumos brodate, fetițele coronițe din flori de câmp, iar doamna Aurelia era ca o Cosânzeană frumoasă, cu flori vesele pe rochie.

Bădăcinenii s-au bucurat tare că au venit să-i vadă zeci de „orășeni”:  ” Ioi, da’ tare ne-am bucurat când am auzit câte nume de domni de la Zalău or venit să ne vadă: domnul Săuca de la Centrul de Cultură și Artă care a adus o parte din orchestra Meseșul și soliste cu care ne-am luat la întrecere în cântat, doamna Bejinariu de la Muzeu, care o stat cu noi în șezătoare, doamna Cociș de la Patrimoniu și domna etnograf Camelia, Laura de la Sălaj Plus care o tot venit pe la noi și înainte, Bianca de la Centrul Național de Promovare Turistică, a fost și Ligia de la Iaz – tare mândru îmbrăcată și președintele comunității germane și primarul din Pericei și cel din Șimleu, care chiar și-o luat pe el o chimeșă cusută de mână. O fost și primarul din Valcău – că îs multe vălcăuane măritate bine în Bădăcin. Și o fost Mircea Groza, cu care ne-am luat la întrecere la socăcit – el o gătit o „șoancă” și o tocană romană cu razalăi de pe la noi. Și tare mulți domni și doamne. Și cred că, dacă era mai cald, veneau mai mulți, de se umpleau dealurile aistea cu copchii! Acum ni s-o dus vestea și or să mai vie, sâmbăta, la plăcinte. Noi îi așteptăm. Și ne apucăm și de cusut batiste”

„Bădăcinul e un loc minunat. Vă îndemn pe toți să lucrăm pământurile astea roditoare, pe care crește orice soi de fruct de-al nostru. Altfel o să ajungem dincolo și nu ne vor primi străbunii, pentru că nu am avut grijă de glia pe  care ne-au lăsat-o ei în grijă și pentru care au plătit cu sânge de-a lungul istoriei” Valentin Vălcăuan.

   

——————————————-

Prima șezătoare, cea oficială de lansare a proiectului, a avut loc într-o miercuri seară, la final de iarnă, în spațiul care găzduiește colecția etnografică a Centrului de Cultură și Artă al Județului Sălaj. O căsuță primitoare pentru zecile de participanți care au venit îmbrăcați de sărbătoare, cu dor de a coase, a povesti, a hori și cu oale, borcane și blide pline cu bunătăți (plăcinte cu brânză și mărar, pancove, gogoși cu cartofi, mălai dulce, zacuști de toate felurile, pălincă, miere, prune uscate, siropuri de mentă, de soc, de lavandă sau de zmeură, dulceață de tinghirele, pâine de casă, cârnați, slănină și ceapă, clătite cu silvoiță, îmletituri cu nucă, rechișe, moșocoarne și câte alte bunătăți locale ) Un eveniment lejer, de relaxare, cu ușoare note de primăvară și o temă clară: realizarea de mărțișoare cu elemente etnografice simplificate din cultura sălejeană. Cusute, descusute, povestite cântate și descântate toată seara. Peste 100 de bucăți (din vânzarea cărora se va completa  fondul  educațional social de burse pentru elevi eminenți care se confruntă cu situații de risc social (fond inițiat de  preotul Claudiu Nechita și Asociaţia Filantropia Porolissum)

Sălăjenii se aliniază prin intermediul acestui proiect mişcării naţionale de redescoperire, conservare, promovare a zestrei tradiţionale româneşti, făcută de mână, cu rost şi rânduială, reinterpretată contemporan sau reconstituită după izvoade și canoane vechi. Mişcarea naţională este demarată de arhitectul Ioana Corduneanu, care coordonează în acest moment „Cea mai mare şezătoare online din lume” – numărând peste 17.000 mii de membri (Semne Cusute) și care a fost exemplu pentru zeci de șezători urbane sau rurale care s-au repus la cale în întreaga Românie.

 

—————————————————

Fundația pentru Educație și Dezvoltare locală AGAPIS își dorește ca, prin intermediul acestui proiect, să adune la un loc iubitorii de cultură populară sălăjeană și nu numai, specialiști, meșteri, gastronomi, etnografi, povestitori și instituții cu atribuții în promovarea cultural – turistică și de patrimoniu! Un proiect susținut de Centrul de Cultură și Artă al Județului Sălaj, Asociația de Dezvoltare Intercomunitară SĂLAJ PLUS, Muzeul Judeţean de Istorie şi Artă – Zalău,  Centrul Național de Informare și Promovare Turistică Zalău, Direcția Județeană pentru Cultură Sălaj, Mândra Chic, Muzeul de Pânze şi Poveşti și Colțul Românesc.ro Multumim tuturor pentru participare si implicare!

Acest proiect nu implică absolut nici o finanțare! Suntem o mână de oameni responsabili, care contribuie fiecare cu ce are mai bun – ca un exemplu de implicare civică neremunerată. Un eveniment manifest care dovedește că se poate fără bani, împreună, dedicând din timpul nostru liber, energia noastră, resursele și cunoștințele noastre! Pentru bucuria noastră, a tuturor! De la instituțiile enumerate mai sus, la zecile de participante/participanți care aduc de acasă de-ale gurii, modele și tehnici de cusut, specialiști care susțin prezentări, toată lumea este implicată voluntar!

Pentru seria de evenimente itinerante și alte detalii păstrăm legătura pe grupul de Facebook Șezători  în Țara Silvaniei  sau la contact@coltulromanesc.ro

Text: Coltul Romanesc / Fotografii: Adina Nedisan, Mirel Matyas, Ecaterina Olaru, Bianca Pop, Sebastian Olaru.

Adaugă la favorite Legătură permanentă.

Un comentariu

  1. Minunat

Lasă un răspuns