SEZATORI IN TARA SILVANIEI – un proiect itinerant, contemporan

În unele părți din Țara Silvaniei (Sălaj) la șezătoare i se mai spune și habă. Noi nu reiterăm obiceiul ăsta vechi, ci încercăm să îl aducem în prezent, cu numele generic de șezătoare contemporană. „Șezători în Țara Silvaniei” este un proiect care își propune să încerce să răspundă unor așteptări actuale ale oamenilor nealcoși din partea locului. Este un concept de eveniment care răspunde nevoii de comunitate, de socializare, de petrecere în companie plăcută a unui timp de calitate, de redescoperire a poveștilor și valorilor etnografice și gastronomice vechi, de a fi generoși.

Șezătorile noastre sunt un pretext pentru a ne mai aduna împreună, de a descoperi locuri și oameni faini, de a crea zestre contemporană, de a strânge un fond pentru burse de educație sau a face diverse acte caritabile! Șezătorile noastre nu sunt o reiterare a habelor de altă dată – sunt câțiva oameni în Sălaj care o fac exemplar. Șezătorile noastre sunt prilej de bucurie – care bucurie și la voi să fie, de la tinerețe până la bătrânețe. La anul și la mulți ani! 

Și aici, ca peste tot în România, ai posibilitatea să te întâlnești cu memoria unui obicei vechi, cu forme noi de creativitate urbană și de preluare a unor simboluri intrate în mentalul colectiv. Totul cu intenția nobilă de a păstra tradiția vie, de a o lăsa să evolueze, de a o prezenta unei generații care nu mai are prea ușor tangențe cu ea și cu încercări de a o duce mai departe, fără pretenția de absolut științific, dar cu responsabilitate, drag și asumare.  Șezători în Țara Silvaniei este un proiect itinerant, care își propune să poposească, din timp în timp, în diverse locuri speciale din Sălaj, unde  lumea să se adune și să își odihnească sufletul cosând, povestind, descoperind locuri și produse locale, inovând, jucând sau mâncând bucate făcute în casă, după rețete vechi și cu ingrediente de-ale locului, luând parte la proiecții de film sau expoziții inedite. Un eveniment realizat în format contemporan de Colțul Românesc ( Fundația pentru Educație și Dezvoltare Locală AGAPIS)

„Tradiția (lat. traditionem, acc. traditio = a inmâna, a da mai departe) înseamnă transmiterea continuă a unui conținut cultural de-a lungul istoriei de la un eveniment generator sau un trecut imemorabil. Acest patrimoniu intangibil poate fi vectorul identității unei comunități umane. În sensul său absolut, tradiția este o memorie și o idee, într-un cuvânt o conștiință colectivă; o amintire a ceea ce a fost, alături de datoria de a transmite mai departe, a adapta și a îmbogății.”

„Șezători Caritabile” este un eveniment recurent, organizat în parteneriat cu RO100 Zalău, care are loc în aproape fiecare miercuri (2019 – 2020), la atelierul One One Knit din Zalău. Sunt întâlniri de lucru și bucurie, în cadrul cărora pregătim, de exemplu, ornamente de Crăciun din materiale reciclate, prietenoase cu mediul înconjurător sau mărțișoare. Lucrăm cu inima, mâini harnice, fire de lână românească și în scop nobil. De ce am ales să organizăm și acest tip de șezători? Pentru a crește comunitatea oamenilor implicați. De Crăciun, de exemplu, am reușit, împreună, să dăruim unui număr de peste 50 de copii, provenind din familii defavorizate, ghete bune și geci groase de iarnă. Iar pe viitor dorim să îi sprijinim cu ședințe de terapie, educație alternativă sau tratamente stomatologice. Care sunt, în opinia noastră, unele dintre cele mai importante și reale nevoi ale acestora (foto: Cufărul cu Amintiri)


„Șezătoarea de Absolvire” a fost o întâlnire specială, organizată în Ciumărna, acasă la meșterul popular Grațiana Pop. A fost, de fapt, un soi de petrecere de absolvire a cursului țesut – cusut al Școlii Populare de Arte și Meserii din cadrul Centrului de Cultură și Artă al județului Sălaj. Întâlnire între proaspetele absolvente și femeile din sat, meșterițe mari într-ale horitului, hecelatului, gătitului, cusutului, etc Și a fost cum nu se putea mai bine, mai autentic, mai cu bucurie și învățăminte pentru o viață!


„Șezătoare cu Fanzin” a fost un eveniment cultural inedit, realizat în colaborare cu Ro100 Zalău, de tip campanie de informare, pe ideea valorilor autentice care ne unesc. Proiectul a presupus crearea unui manifest cultural de tip fanzin (publicație editată de tineri pe teme care îi pasionează) printat pe hârtie reciclată și tipărit în câteva sute de exemplare! Imaginea campaniei a fost o cămașă tradițională din Sălaj, aflată în patrimoniul Muzeului județean de Istorie și artă Zalău, și reprodusă identic, în An Centenar, de meșterul Lina Niste. Tehnica de lucru “închingăturește pă fir și crețuri”, “trăsurește”, cu fitău (bumbac) negru și roșu, pe pânză țesută în casă, din fir de cânepă, este tradițională. Vizualul campaniei și fanzinul a fost creat în colaborare cu sălăjeanca Ada Mureșan și lansat la Atelier de Arome, împreună cu fanzinele manifest și preaminunata cămașă – exemplu de bune practici. Au urmat apoi o serie de preumblări rurale și urbane, în cadrul cărora am făcut un mic exercițiu de implicare pe teme culturale și de patrimoniu! Am vorbit cu sute de oameni despre autentic, valori care ne unesc, tradiții, cultură și patrimoniu local! Parteneri: Direct Target, Atelier de Arome, Mândra Chic.


„Șezătoarea Centenară – 100 de pânze și povești” a reunit, în premieră, două grupuri de șezători din două zone ale României. Grupul de doamne care se întâlnesc în cadrul șezătorilor din Sălaj și doamnele din Brașov. No, gata? No, hai! Acesta a fost semnalul. Ne-am gătim românește, am gătim ceva bun cu specific local (plăcinte pe plită, mălai dulce, zacuscă cu hribe, pălincă de gutui, moșocoarne ori păsulă de post și ne-am adunat, împreună, pentru a sărbători 100 de ani de Românie modernă. Joi, 29 noiembrie 2018  la Centrul de Cultură și Artă al Județului Sălaj, sala Dialoguri Europene.

Am avut invitați de soi bun: peste 20 de doamne de la „Șezătoare la Brașov”, comunitatea care a creat o inedită expoziție itinerantă “Centenar 1918 – 2018 în 100 de modele de la strămoși moștenire”. Proiectul reprezintă metaforic unirea zonelor geografice cu ajutorul simbolurilor prezente pe ie, spăcel, cămașa tradițională a României.
Fiecare zonă: Banat, Basarabia, Bucovina, Crișana, Dobrogea, Maramureș, Moldova, Muntenia, Oltenia și Transilvania este reprezentată de 10 cusături reprezentative, folosind materiale naturale: bumbac, lână, cânepă, in, mătase și în unele cazuri paiete și fir auriu sau argintiu. Printre acestea se află și 4 piese cu modele speciale din Sălaj, cusute de membrele atelierului de zestre contemporană Mândra Chic, din Țara Silvaniei.  Cusăturile au fost donate de membrele șezătorii pentru a ajunge în posesia comunității românești din Timoc, la părintele Boian, care luptă să se păstreze în zonă folosirea limbii române și a tradițiilor românești.

La șezătoare a ajuns și Suveica Mamei Ruţa în jurul lumii – protagonista unuia dintre cele mai duioase proiecte internaționale de călătorie, care are în portofoliu aproape 1 milion de km. prin lume. Este una dintre foarte puținele popasuri în țară ale acesteia în ultimii 10 ani! Ea a ajuns din Argentina la Zalău, de unde a plecat împreună cu sălăjeanca Ana Maria Gherman la New York, de Revelion! Proiectul poartă semnătura Muzeul de Pânze şi Poveşti.


„Șezătoare cu Pădureanca” – în 24 iunie am pus și Zalăul pe harta internațională a evenimentelor generate de sărbătoarea fenomen „Ziua Universală a Iei”- prima sărbătoare românească generată de societatea civilă din România, la inițiativa comunității „La Blouse Roumaine”. Fundația Agapis a îmbrăcat de sărbătoare o nouă ediție a proiectului itinerant „Șezători în Țara Silvaniei” și a propus un eveniment urban special, în cadrul căruia am celebrat cu toții ia/chimeșa/spăcelul tradițional și contemporan, într-un mod inedit. O șezătoare atipică, cu o expoziție de fotografie și cămăși, o pledoarie pentru ie, muzică și proiecția unuia dintre cele mai iubite filme românești: Pădureanca. Invitat special: chiar protagonista celebrei producții, cunoscuta actriță Manuela Hărăbor, în carne, oase și îmbrăcată cu o cămașă autentică de Pădureni din colecția Muzeului de Pânze și Povești.

Evenimentul a avut loc în Amfiteatrul din Parcul Central Municipal Zalău, care a deschis porțile pentru „Poveștile Iei – o inedită expoziție de fotografie, cămăși și povești” realizată în parteneriat cu Centrul de Cultură și Artă al Județului Sălaj. Expoziție cu cămăși vechi și fotografii semnate de  Mirel Matyas, al cărui curator a fost grupul de lucru Mândra Chic din Sălaj, alături de etnograful Camelia Burghele. Orchestra Ansamblului Artistic Profesionist Porolissum, al Casei Municipale de Cultură Zalău a primit aplauze la scenă deschisă cu un moment special de prelucrări din folclorul sălăjean. Directorul Muzeului Județean de Istorie și Artă Zalău, Corina Bejinariu, a susținut o scurtă pledoarie pentru ie, iar primarul Zalăului, Ionel Ciunt, îmbrăcat în cămașă de sărbătoare, a invitat-o în fața publicului pe frumoasa actriță Manuela Hărăbor, care a povestit despre costumele autentice până la ultimul ițar și o mulțime de alte detalii de culise ale filmului Pădureanca. La finalul filmului, zeci de oameni au rămas în șezătoarea cu povești până după miezul nopții. Proiecție filmului „Pădureanca” a fost realizată în parteneriat cu Municipiul Zalău – Centrul Național de Informare, Promovare Turistică Zalău și ADI Sălaj Plus.

Există un pericol în care suntem sincroni cu Occidentul: pierderea identității, uitarea rădăcinilor noastre profunde… În fața unei lumi amenințate de descompunere, forțate să renege reperele fundamentale ale existenței sale, artistul, omul de cultură în genere, trebuie să participe la sensul sacrificiului ce a mântuit lumea. El trebuie «să salveze» Horia Bernea

———-

Pădureanca este unul dintre cele mai iubite filme românești, care a împlinit 30 de ani de la lansare. Filmul a fost realizat în anul 1986, poartă semnătura regizorului Nicolae Mărgineanu și este inspirat din nuvela omonimă a scriitorului Ioan Slavici. O poveste de dragoste neîmplinită, care scoate în evidenţă mentalităţi şi atitudini specifice universului rural din Transilvania sfârşitului de secol XIX, care mai face parte încă din Imperiul Austro-Ungar. Din distribuție fac parte: Manuela Hărăbor, Victor Rebenciuc, Adrian Pintea,Şerban Ionescu şi Dorel Vişan.

Ziua Universală a Iei este un eveniment internațional de celebrare a iei tradiționale românești, oriunde s-ar afla pe planetă. Această zi este o inițiativă fără precedent, care a luat naștere pe rețeaua de socializare Facebook, unind iubitorii României din toate colțurile lumii. Inițiată în ianuarie 2013 și coordonată de comunitatea online La Blouse Roumaine, Ziua Universală a Iei s-a sărbătorit pentru prima dată pe 24 iunie 2013, de Sânziene. În acești patru ani, Ziua Iei a devenit un adevărat eveniment global, fiind sărbătorită pe șase continente, în 55 de țări, 130 localități, peste 200 de evenimente, și a contribuit decisiv la repoziționarea iei și culturii tradiționale românești după 27 de ani de la căderea comunismului.

Fundația Agapis este una dintre cele mai vechi organizații nonguvernamentale din Sălaj, care desfășoară, cu succes, nenumărate proiecte de educație și dezvoltare locală și națională.


„Șezătoare cu Flori” a fost o ediție specială, realizată la Grăina Botanică Vasile Frati din Jibou! Pentru că la ediția anterioară, de la Bădăcin, ne-am apucat de făcut batiste cusute cu flori, următoarea șezătoare am dedicat-o, cum era și firesc, florei din Transilvania. Am (re)descoperit, alături de directorul uneia dintre cele mai frumoase grădini botanice din România, Cosmin Sicora, faptul că pajiștile/fânețele de pe la noi sunt cele mai bogate în biodiversitate din lume. Mai bogate chiar decât savanele africane. Și am stabilit care ar fi florile cu care am putea începe să lucrăm în cusăturile noastre: laleaua pestriță, cocoșelul, o specie rară de orhidee, narcisele, câteva specii înrudite cu florile de in și cu cele de iris… Nu am uitat nici de florile de măr – cercetătorii au aici un minunat proiect de salvare a soiurilor vechi de mere românești. Prezentarea florilor rare și prețioase care cresc pe la noi și pe care specialiștii din alte zone ale lumii le mai pot vedea doar în albume, a fost dublată de intervenția etnografului Camelia Burghele, de la Muzeul Județean de Istorie și Artă Zalău, care a adăugat pe lista noastră plantele din grădinițele cu flori, pe care le cultivau cu atâta dragoste femeile pentru a le avea la îndemână de sărbători. Camelia Burghele a vorbit și depre florile din etnografia locului. Despre rujele sălbatice, bujori, frunza de trifoi sau pana vinului, mutate din grădină direct în portul popular!
Am vorbit despre diverse tehnici de cusut, am împărtășit secrete, am învățat să roizălim florile pe batiste, ca la Bădăcin, dar am făcut și schimburi de rețete. O componentă importantă a proiectului „Șezători în Țara Silvaniei” este gastronomia. De fiecare dată încropim un mic bufet cu bunătăți gătite în casă, după rețete locale, de participantele la șezătoare! De data aceasta, alături de plăcintele de la Bădacin, cocorăzile doamnei Hodiș, mălaiul dulce al Danei din Năpradea, ghemele fetelor de la Centrul Națioal de Informare Turistică din Zalău, vedete au fost cele peste 500 de sarmale făcute de Bogdan în Cristolțel, împreună cu ajutoarele lui. Sarmale în  foi de varză dulce cu mix de orez, carne de vânat, porc și curcan!

„Șezătoare la Bădăcin” a fost găzduită în livada de cireși a familiei Vălcăuan. Socăcițele din sat au pregătit 670 de sarmale, 10 pâini de casă, cozonaci cu silvoiță și nucă, 200 din celebrele lor plăcinte, pentru care sunt renumite în întreaga lume. Meșterițele în ale acului au făcut demonstrații de măiestrie, iar femeile din sat au povestit despre habele de altă dată, de la Bădăcin. Am degustat pălincă de prune, de cireșe, de gutui, de mere, de pere ori de struguri și vin de-al locului, am vizitat sub ghidajul preotului Borz casa lui  Iuliu Maniu (aflată într-un amplu proiect național de restaurare) și micul muzeu provizoriu dedicat acestuia. Am urcat la prima biserică cu ziduri din piatră și turlă de lemn din Sălaj și apoi am ieșit și la danț. Elementul central al poveștilor din șezătoare a fost batista! Am găsit câteva mai vechi, printre care una de la 1948 și vom începe o serie de șezători de lucru, în cadrul cărora vom scoate un produs nou în colecția noastră de suveniruri locale: batista suvenir de dragoste, adaptată la vestimentația contemporană.

Dacă vroiam să dăm un premiu pentru cel mai fain gătit invitat de la șezătoarea noastră, nu am fi știut pe cine să alegem: bădăcinenele erau toate cu spăcele din cele vechi, autentice, gazda avea un costum ireproșabil din Bihor, cu niște poale formidabile, fetele din grupul Mândra Chic Sălaj aveau ii cusute de ele după toate canoanele, la fel și doamnele din Jibou, Ligia de la Iaz era cea mai mândră țărăncuță de pe acolo, doamna Cociș avea o ie cu alb și negru, batic și paftale, primarul din Șimleu și-a luat o cămașă cusută de mână… Ar fi fost tare greu! Câteva fete aveau pieptare autentice de piele, din diverse părți ale României, frumos brodate, fetițele coronițe din flori de câmp, iar doamna Aurelia era ca o Cosânzeană frumoasă, cu flori vesele pe rochie.

Bădăcinenii s-au bucurat tare că au venit să-i vadă zeci de „orășeni”:  ” Ioi, da’ tare ne-am bucurat când am auzit câte nume de domni de la Zalău or venit să ne vadă: domnul Săuca de la Centrul de Cultură și Artă care a adus o parte din orchestra Meseșul și soliste cu care ne-am luat la întrecere în cântat, doamna Bejinariu de la Muzeu, care o stat cu noi în șezătoare, doamna Cociș de la Patrimoniu și domna etnograf Camelia, Laura de la Sălaj Plus care o tot venit pe la noi și înainte, Bianca de la Centrul Național de Promovare Turistică, a fost și Ligia de la Iaz – tare mândru îmbrăcată și președintele comunității germane și primarul din Pericei și cel din Șimleu, care chiar și-o luat pe el o chimeșă cusută de mână. O fost și primarul din Valcău – că îs multe vălcăuane măritate bine în Bădăcin. Și o fost Mircea Groza, cu care ne-am luat la întrecere la socăcit – el o gătit o „șoancă” și o tocană romană cu razalăi de pe la noi. Și tare mulți domni și doamne. Și cred că, dacă era mai cald, veneau mai mulți, de se umpleau dealurile aistea cu copchii! Acum ni s-o dus vestea și or să mai vie, sâmbăta, la plăcinte. Noi îi așteptăm. Și ne apucăm și de cusut batiste”

   

Prima șezătoare, cea oficială de lansare a proiectului, a avut loc într-o miercuri seară, la final de iarnă, în spațiul care găzduiește colecția etnografică a Centrului de Cultură și Artă al Județului Sălaj. O căsuță primitoare pentru zecile de participanți care au venit îmbrăcați de sărbătoare, cu dor de a coase, a povesti, a hori și cu oale, borcane și blide pline cu bunătăți (plăcinte cu brânză și mărar, pancove, gogoși cu cartofi, mălai dulce, zacuști de toate felurile, pălincă, miere, prune uscate, siropuri de mentă, de soc, de lavandă sau de zmeură, dulceață de tinghirele, pâine de casă, cârnați, slănină și ceapă, clătite cu silvoiță, îmletituri cu nucă, rechișe, moșocoarne și câte alte bunătăți locale ) Un eveniment lejer, de relaxare, cu ușoare note de primăvară și o temă clară: realizarea de mărțișoare cu elemente etnografice simplificate din cultura sălejeană. Cusute, descusute, povestite cântate și descântate toată seara. Peste 100 de bucăți, din vânzarea cărora se va completa  fondul  educațional social de burse pentru elevi eminenți care se confruntă cu situații de risc social (fond inițiat de  preotul Claudiu Nechita și Asociaţia Filantropia Porolissum și susținut, prin intermediul acestui proiect, de Fundația pentru Educație și Dezvoltare Locală Agapis )

—————————————————

Fundația pentru Educație și Dezvoltare locală AGAPIS își dorește ca, prin intermediul acestui proiect, să adune la un loc iubitorii de cultură populară sălăjeană și nu numai, specialiști, meșteri, gastronomi, etnografi, povestitori și instituții cu atribuții în promovarea cultural – turistică și de patrimoniu! Un proiect susținut de Centrul de Cultură și Artă al Județului Sălaj, Asociația de Dezvoltare Intercomunitară SĂLAJ PLUS, Muzeul Judeţean de Istorie şi Artă – Zalău,  Centrul Național de Informare și Promovare Turistică Zalău, Direcția Județeană pentru Cultură Sălaj, Mândra Chic, Muzeul de Pânze şi Poveşti, RO 100 Zalău.

Acest proiect nu implică absolut nici o finanțare! Suntem o mână de oameni responsabili, care contribuie fiecare cu ce are mai bun – ca un exemplu de implicare civică neremunerată. O serie de evenimente manifest, care dovedesc că se poate fără bani, împreună, dedicând din timpul nostru liber, energia noastră, resursele și cunoștințele personale! Pentru bucuria noastră, a tuturor! De la instituțiile enumerate mai sus, la zecile de participante/participanți care aduc de acasă de-ale gurii, modele și tehnici de cusut, specialiști care susțin prezentări, toată lumea este implicată voluntar! Mulțumim.

—-

Fotografii: Adina Nedisan, Mirel Matyas, Ecaterina Olaru, Bianca Pop, Sebastian Olaru

Pentru seria de evenimente itinerante și alte detalii păstrăm legătura pe grupul de Facebook Șezători  în Țara Silvaniei  sau la contact@coltulromanesc.ro

Adaugă la favorite Legătură permanentă.

Un comentariu

  1. Minunat

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.