Clisa fripta-n bota si pita cu ceapa picurata – un obicei gastronomic din Ardeal in Cartea Recordurilor

socacita cu clisa fripta

Comuna din Romania care a dat tarii 2 premieri si 2 recorduri mondiale, s-a aflat la inceput de toamna iar in atentia tuturor:  cel mai mare numar de oameni din lume, pasionati de ”clisă friptă-n botă și pită cu ceapă picurată”, s-a adunat  la o serbare campeneasca autentica si a incercat sa stabileasca un nou record mondial pe baza acestui obicei gastronomic special!  A fost un eveniment-exemplu pentru cum ar trebui sa arate un festival cu specific local! Echipa Coltul Romanesc a petrecut prima sambata din septembrie la Pericei, gatita in sorturi faine de bucatarie, special create in atelierele Mandra Chic.  Iata 4 notite de la noi din agenda cu cronici de evenimente si 4 Post Scriptumuri important, care pot completa viziunea de ansamblu asupra acestui eveniment inedit.

  • Festivalul ne-a uimit printr-o foarte buna organizare. Peste 1500 de oameni au primit paine, ceapa, slanina/clisa, o tepusa sanatoasa si instructaj ferm. Au avut loc cu totii, relaxat, la un foc de picnic intins pe 275 de m. Festivalul a fost curat, intreaga atentie concentrandu-se exclusive pe acest obicei gastronomic unic in Ardeal: paine cu ceapa picurata din clisa de Mangalita prajita pe tepusa, la foc de picnic. La final totul a fost stropit din belsug cu vin rosu si palinca. Nimic mai mult, nimic mai putin! Cam asa ar trebui sa arate un festival cu specific local. Iata ca s-a putut fara mici si manele, fara tarabe cu chinezarii sau te miri ce alte obligatii locale sau judetene! Un exemplu de bune practici pe care il salutam cu respect si cu speranta ca nu se va denature dupa succesul din acest an…
  • Femeile din Pericei, socacite iscusite, au reintrodus in caietele lor locale cu retete culinare, pogaceaua cu ceapa! Inca un plus in ceea ce priveste deprinderea mestesugului promovarii unui produs local.
  • Inspirata stabilirea in timpul festivalului a intalnirii ministrului agriculturii din Romania cu omologul sau din Ungaria, generatoare de discutii interesante cu micii fermieri din zona: despre necesitatea unor centre de colectare pentru fructe si legume, despre invazia de miere contrafacuta, porci mangalita, ovine, palinca. Fragment din interventia reprezentantului Sanatate Dulce, care, dupa ce i-a prezentat ministrului problemele apicultorilor, a concluzionat: “Sunteti din Horezu! Nu va doare, cand va duceti acasa, sa vedeti atata ceramica din China pe ulitele dumneavoastra renumite pentru acest mestesug stravechi? Aceeasi problema este valabila si pentru  iile traditionale si pentru multe alte produse rezultat al mestesugarilor si producatorilor mici din Romania. Eu, personal, creditez acest guvern si am mari asteptari, altfel nu as fi intervenit ori de cate ori am ocazia ca sa ii atrag atentia asupra anumitor probleme din teren. De la guvernul precedent nu am avut nici o asteptare si nu am intervenit niciodata, nu le-am cerut nimic, pentru ca am stiut ca nu am cui… De la dumnevoastra am mari asteptari si de aceea va cer sa aveti grija de agricultura romanesca si de micul producator roman. Nu doar cu vorba…”
  • Neinspirata suprapunerea a doua festivaluri, interesante, in aceeasi zi, la aceeasi ora, in doua comune relativ vecine: Festivalul Prunelor de la Crasna – in care gospodinele s-au intrecut in a invarti mai bine de 12 ore in ceaunele cu Silvoita (magiun de prune)  si Festivalul Cepei de la Pericei –  in care peste 1500 de oameni au fript clisa in bota si au picurat-o, cum e obiceiul in zona, pe pita cu ceapa.

slanina cu ceapa

obicei gastronomicpericei minisctrul agriculturii festivalul cepei festivalul cepei pericei

Post Scriptum 1:  Iuliu Maniu si Dacian Ciolos se trag din Salaj, din comuna Pericei. “Cea mai lunga cununa de ceapa impletita din lume”( 45.000 de cepe si 4.518 m) si “cel mai mare monument dedicat cepei” (unic in lume, de peste 6 m inaltime) sunt 2 recorduri mondiale inregistrate tot la Pericei.

Post Scripsum 2:  ” Untura care ajunge pe paine e destul de pacatoasa, e obtinuta prin ardere cu flacara deschisa si nu prin topire la temperaturi joase. Compusii care rezulta de aici sunt destul de periculosi pentru ficat si bila. Cu toate ca stiu bine despre ce-i vorba, nu voi renunaa niciodata (Doamne-feri de caz de boala) la clisa fripta si la pita picurata. Pentru ca-i gustoasa, pentru ca face parte din mostenirea mea culturala. Pentru ca gustul grăsimii fripte mi se pare divin, pentru ca ceapa unsa cu unsoare din clisa fripta are un gust fenomenal… Nu as manca asa ceva mai des de o data la o luna-o luna si jumatate si poate de patru ori intr-un an, nici nu recomand sa se manance mai des chiar de-i omul sanatos. Nu m-as pune la umbra cu o bere dupa o felie de pita picurata ci as fi asa cum sunt acum, adica activ. Mi-as găsi drum de umblat, deal de suit ori besica de alergat dupa, așa cum fac acum. Dar n-as renunta in ruptul capului la clisa fripta si pita picurata. Si le-as arata si copiilor mei ce-i asta si cum trebuie sa te porti in preajma ei. Sa fiti sanatosi!” Adrian Hadean – bucatar iscusit si renumit din Ardeal.

Post Scriptum 3   Zice ca un domn vine la un taran:„Ma, io vreau sa imi faci si mie clisa fripta si pita cu ceapa picurata asa cum iti faci tie. Sunt interesat de acest obicei gastronomic unic in Ardeal”. Taranu: „Esti sigur domnule, ca vrei  pita cu ceapa picurata si mancata taraneste?” Domnul aproba convins. Taranul se apuca si face focu, pune clisa in tepusa, incepe sa picure unsoarea de la clisa pe pita cu ceapa, si pe masura ce o stropea musca din ea si manca linistit. Cand clisa a fos gata fripta si pita cu ceapa picurata a fost gata, inclusiv mancata. „Pai unde e pita mea cu ceapa picurata?” zice domnul. „Apoi domnule, ai zis ca vrei sa o facem taraneste, nu? Ase am facut-o. Taranii ase manca: pe masura ce se picura pita, o manca! Ei nu au vreme sa stea pana ii gata tot… Atunci cand clisa e fripta si taranu e satul, ca tre’ sa fuga inapoi la lucru. Taranu manca pe fuga, nu are vreme ca domnii, sa stea la masa intinsa. Asadara, domnule, am facut cum ai cerut: clisa fripta cu pita picurata, mancata taraneste” – o poveste de la Raluca, din  Dealul Viilor, de la Ineu.

Post Scrisptum 4: Organizatori  – Primaria si Consiliul Local al Comunei Pericei, Centrul de Cultura si Arta al Judetului Salaj, Centrul de Informare Turistica Pericei, Asociatia de Dezvoltare Intercomunitara Salaj Plus.

Text: Coltul Romanesc  / Fotografii: Coltul Romanesc, Olimpia Man si Sebastian Olaru.

Adaugă la favorite Legătură permanentă.

Lasă un răspuns