O poveste despre cat de triste sunt tarabele cu suveniruri de pe la noi

“In fiecare joi, din Sapanta pleaca 2 microbuze la Bucuresti, la Dragonul Rosu, de unde se aprovizioneaza comerciantii din sat cu suveniruri”.  Ni s-au muiat piciorele cand toate temerile noastre au fost certificate de un localnic. In afara catorva covoare, traistute si placinte aproximativ traditionale, totul e plastic, kitsch, prost gust, made in China sau pe te miri unde altundeva, numai in Romania nu!  Pana si crucile albastre mici, pe care le poti lua acasa ca suvenir,  par facute la serie… Cel mai mult ne-au durut insa “iile” morosenesti , stilizate in cel mai crunt si artificial mod cu putinta. E un gust amar pe care toata mierea de albine din lumea asta nu ti-l poate indulci. Oricat de minunat prin naturalete, inovatie si firesc ar fi Cimitirul Vesel,  plasticul hidos de pe ulitele din jur ii sterge foarte mult din farmec. Mult prea mult!

suvenir

 

Aceeasi tristete dureroasa si dezolanta am intalnit la Bran, in jurul Manastirii Prislop sau la Castelul de la Hunedoara (  am nominalizat doar cele mai recente gusturi amare cu care ne-am ales in ultima perioada – colectia de tristete e mai ampla si se lasa cu dureri de cap si de stomac pe termen lung… ) Apropos, daca stiti pe cineva din administratia publica de la Hunedoara, ajutati-ne sa le transmitem ca e aproape sinistru tot ce se intampla in jurul bijuteriei de Castel pe care l-au mostenit. Si ca nimeni de pe acolo nu merita titulatura de “gospodar” – titulatura care ar trebui sa reflecte trasatura de baza a personalitatii oricarui ales si sa fie primul punct in fisa postului . Valabil pentru toti „alesii” care permit astfel de balciuri mizerabile in preajma punctelor de interes turistic, care aduna in fiecare zi mii de oameneni ce vin sa vada Romania la ea acasa. Chiar n-om fi in stare de ceva mai prietenos / natural / local ? )

Parca am fi doua neamuri. Un neam la poarta si cu totul altul in curte. Fantastica diferenta dintre cele doua lumi. Inauntru sunt  bijuterii  arhitecturale ingrijite si minunat puse in valoare, in afara parca a asezat cineva o oglinda uriasa in care se reflecta imaginea administratiei publice locale din Romania: oameni fara viziune, fara radacina, fara minim de bun simt estetic, parca fara drag de ce au mostenit, care scuipa efectiv (scuzata sa ne fie expresia) pe ce au mai de pret.  Asa putini producatori locali si atat de compromisi in masa amorfa de comercianti de prost gust. Atat de putin spirit al locului, atat de multe mizerii de plastic in casutele de lemn improvizate a saracie…

Romania seamana tot mai mult cu un cimitir situat in mijlocul satului, plin cu flori de plastic. Calatorii moderni  strabat lumea din sat in sat, pe drumurile principale si, in lipsa de altceva, incep sa admire aceasta normalitate morbida! Daca ridici insa ochii, nu departe exista dealuri mai abrupte, dar incarcate cu flori de camp! Naturale, pline de personalitate. Din care se hranesc albinele care polenizeaza si refac un circuit firesc, creand viata. Flori care mor si renasc in fiecare primavara, tot mai frumoase si cu radacini tot mai adanci!  Flori pe care toamna le-am putea pune la uscat si din care am putea face un minunat ceai anti tristetea provocata de tarabele de suveniruri de pe la noi!

 

PS.  Florile din aceasta poveste sunt gandite si ca metafora pentru micul producator local si produsul lui romanesc cinstit, de bun simt, cu personalitate si simbolistica specifica.

 

 

Text si fotografii: echipa Coltul Romanesc

Acesta se doreste a fi un articol-atitudine. Este foarte important sa intelegem ca e de datoria noastra sa ne transformam, fiecare, in mici activisti pentru lucrurile autentice, bune si frumoase in care credem.  Stim ca sindromul “China” a lovit toata lumea,  asta nu poate fi insa o scuza. Pretul si valoarea unui lucru facut de mana sunt mai mari decat al unuia in serie si nu poate exista termen de comparatie intre cele doua elemente. E timpul sa investim in educatie: piata de suveniruri poate oferi locuri de munca, pastrarea identitatii locale, promovare, taxe in bugetul local, paine pe masa multor romani, dincolo de faptul ca poate fi un spatiu creativ, pozitiv, luminos, sustenabil, coerent, generator de respect, rost si buna randuiala.

suvenir romanesc

Adaugă la favorite Legătură permanentă.

3 Comentarii

  1. Buna ziua. Suntem o societate recent infiintata si producem obiecte de amintire/suvenir pentru mai multe obiective turistice din Romania. Avem cateva zeci de lucrari realizate pe mai multe tipuri de suport. La unele obiective ne sunt apreciate lucrarile, suntem bine primiti si suntem foarte multumiti din toate punctele de vedere iar la altele, gen Arhiepiscopia Argesului, suntem plimbati pana intelegem ce trebuie inteles…..Cam acelasi lucru si la Manastirea Rohia, 2 pasi de Sapanta. Nici macar nu am apucat sa ne prezentam lucrarile factorului decizional – staretul, ca ni s-a spus ca nu au cu ce ne plati ! Multumim, sarutam dreapta, nu ne mai prindeti pe aici ! La alte obiective, gen Rasnov ni s-a cerut sa intram in audienta la primar. Daca primarul se ocupa de asa ceva… Exemplele pot continua…. Este mai ieftin transportul celor 2 microbuze Sapanta – Dragonul Rosu decat sprijinirea handmade-rilor autohtoni ! Romania te iubesc !

  2. din pacate aceasta este crunta realitate. nu se intampla doar acolo, se intampla peste tot, chiar si la targurile de handmade din bucuresti (nu la toate. si eu sunt creator de handmade si ma intristez cand vad ca lumea prefera un produs prost cu bani putini unuia bun si valoros dar ceva mai scump. handmade-ul nu a fost, nu este si nu trebuie sa fie ieftin. aceste produse faurite cu drag si migala nu sunt pentru toata lumea, nu sunt produse de larg consum…dar, din pacate, exista un public pentru produsele ieftine, un public imens… un creator de handmade daca s ar nimeri intre 2 traficanti de plastic ar fi desfiintat, umilit in secunda 2. handmade-ul are publicul sau, select, minuscul, rafinat, dar care ii ofera satisfactie deplina…
    Eu cred ca handmade-ul este in ascensiune si are, totusi, un viitor…

  3. O alta problema mai este si costul suvenirului care ajunge sa fie dublu fata de o chinezarie si de multe ori calitatea este acceasi (respect pt artizanii care fac lucruri de exceptie), iar romanii in general nu isi permit sa dea multi bani pe un suvenir ;). Este un cerc vicios fara scapare iar autoritatile nu vor sa vina cu o solutie, ex scutirea de taxe(sau de o parte) a producatorului de „handmade”.

Lasă un răspuns